marți, 29 noiembrie 2016

Damaged goods

Cu ocazia scrierilor Petronelei, m-am căutat la iubirea de mamă, mai exact a ei faţă de mine, că despre a mea faţă de ea mai ştiu câte ceva. M-am întrebat dacă atunci când m-a rănit cu lipsa, cu vorba sau cu cureaua, mă iubea. Nu cred că m-a chinuit voluntar, ci în acord cu bagajul ei, cu circumstanțele, cu "înțelepciunea" populară a vremii. Cu scuza asta mi-am înghesuit toate amintirile negre într-un dulap cu trei lacăte.

duminică, 13 noiembrie 2016

Insomnia (IV)

O văd plină, galbenă, rotofeie, cu munţii mijiţi peste ochi, cu nas, gură şi sprâncene. O văd în capul meu, plin de becuri aprinse şi semne indicatoare şi unghere întunecate înspre care nu mă încumet încă să îndrept lanterna, în vreme ce afară ninge fără grabă din nori roz-alburii. Confetti-time.

duminică, 6 noiembrie 2016

Insomnia (III)

Într-una din nopţile astea nesfârşite a apărut Orion, constelaţia pe care mi-am făcut-o a mea în copilărie şi care mi-a fost fidelă în toate iernile de atunci. Mi se părea că cele trei stele echidistante din centrura vânătorului sunt ca punctele de suspensie dintr-o conversaţie neterminată şi asta îmi dădea un sentiment de nesingurătate.

joi, 3 noiembrie 2016

Insomnia (II)

I've got a little black book with my poems in.
Got a bag with a toothbrush and a comb in.
When I'm a good dog they sometimes throw me a bone in.

miercuri, 2 noiembrie 2016

Insomnia (I)

Am alergat dinaintea gândurilor
cu ochii strânși,
inima adunată,
plămânii arzând,
fluturii rostogolindu-se în gol,
mintea lovindu-se de ea însăşi,
până când frunzele m-au prins de călcâie.

Cerul se rotea ca o pasăre
cu aripile devreme întunecate.


luni, 17 octombrie 2016

Timpuri verbale: eşti, nu eşti şi nu mai eşti

În dimineaţa aia a sunat fratele tău şi a zis că nu mai eşti. Am strâns volanul în pumni, am accelerat, nu am mai văzut nimic printre genele strânse şi ude şi nu am mai auzit nimic dincolo de vidul meu. Am oprit în câmp, am urlat prelung şi am rostogolit lacrimi în bărbie. Când aproape s-au uscat, am umplut o valiză de haine negre şi am plecat iar, de unde abia mă-ntorsesem.

joi, 22 septembrie 2016

Equinox

The day and night are equal and the summer is dying. Our most beautiful season will be gone by tomorow. I believe I have finally arrived to a good place in my life. I have all that I need and what is missing is irrelevant. I have love, time and health.